Mișcarea materialului în șurubul extruderului este studiată în trei segmente și, prin urmare, designul șurubului este adesea segmentat în consecință. Deoarece fiecare segment este un canal continuu, în producția efectivă, atâta timp cât cerințele sunt îndeplinite, nu este întotdeauna necesară împărțirea șurubului în trei segmente. De fapt, unele șuruburi au doar două segmente, iar altele nu au deloc segmente. De exemplu, la extrudarea materialelor foarte cristaline, cum ar fi nailonul, sunt necesare doar un segment de alimentare și un segment de omogenizare. Pentru șuruburile generale care extruda clorură de polivinil moale (PVC), se poate utiliza un singur segment de compresie, fără a fi nevoie de segmente de alimentare și omogenizare.
Segmentarea șurubului este derivată din experiență și depinde în principal de proprietățile materialului. Lungimea segmentului de alimentare poate varia de la 0 la 75% din lungimea totală a șurubului. În general, este cel mai lung la extrudarea polimerilor cristalini, urmat de polimerii amorfi rigizi și cel mai scurt pentru polimerii amorfi moi. Lungimea segmentului de compresie este de obicei de 50% din lungimea totală a șurubului, cu excepțiile pentru nailon și PVC moale menționate mai sus. La extrudarea polietilenei, lungimea segmentului de omogenizare poate fi de 20-25% din lungimea totală. Cu toate acestea, pentru anumite materiale-sensibile la căldură (cum ar fi clorură de polivinil), materialul nu trebuie să rămână prea mult timp în această secțiune, iar secțiunea de omogenizare poate fi omisă. Unele extrudere de mare viteză folosesc chiar și o lungime a secțiunii de omogenizare de 50%.